Venise vremea sa ma indragostesc sa ma las pravalita de nesomn pe o piramida de vise sa-mi intind degetele tremuratoare pe fata lucrurilor fara o pricina clara si vantul cald al inimii sa-mi spulbere soaptele spre luna ca pe o tainica chemare... aceeasi intrebare: un singur barbat iti poate fi univers?!
....insemna ca nu mai esti amagit(a), deci ca esti din nou in contact cu realitatea (la fel de valabil si pentru sinonimul sau, deziluzionat(a) – echivalentul iesirii din iluzie).
Deci in teorie, un lucru bun.. In practica, un lucru la fel de bun doar ca de data asta acest “bun” seamana mult mai mult cu un medicament amar si usor gretos decat cu o binefacere…
Nu vreau sa ma lungesc acum cu teoria mai mult decat este cazul, sunt convinsa ca fiecare a studiat partea asta de viata cu varf si indesat! Partea la care vreau sa fac referire in continuare este intrebarea de dupa: Cine este responsabil?
Fenomenul este de obicei urmatorul – avem situatia X care speram sa evolueze in situatia Y (n.r.: speranta poate lua de multe ori aspectul unei convingeri). Si uite-asa speri/esti sigur(a) ca va suna, ca va veni, ca se va tine de promisiune… Confruntati cu realitatea insa, ne dam seama ca situatia X trece prin toate literele alfabetului, mai putin prin cea pe care pariasem noi, si, conform regulilor jocului, pierdem intrega miza (de obicei emotionala). Raspunsul este deci foarte simplu – singurii responsabili in situatia unei dezamagiri suntem noi – noi cei care am confundat realitatea cu proiectiile, visele (sau visurile), ideile, povestile, filmele sau gargaunii personali.
Cum se traduce asta? Scurt pe doi, in faptul ca desi it feels damn good to blame it on the other person, matur si intelept este sa iti asumi responsabilitatea, sa iti inveti lectia, si sa treci mai departe! Si cam asta am incercat si eu sa fac in ultimele 5 paragrafe, motiv pentru care imi permit ca in ultimul sa derapez.
Daca citesti postul asta si stii ca e ceva ce ai promis ca faci si nu ai facut, primeste-l ca pe o dedicatie! [Finutz, nu? :) ]
P.S.: a nu se intelege ca cei care nu se tin de cuvant sunt niste inocenti care trebe lasati in pace – vezi paragraful anterior. Atata doar ca ei sunt responsabili pentru onoarea lor (daca mai exista asa ceva!), nu pentru dezamagirea provocata. Azi am fost dezamagita...but life's go one....:P
Uneori cred ca sunt mai batrana decat o arat. E adevarat ca anumite semne fizice au inceput deja sa apara (de exemplu fire de par alb si incheieturi care scartaie...) dar buletinul zice ca sunt (inca) tanara. Am amici care sunt suparati din cauza problemelor lor sentimentale si cand mi se plang mie ma simt ca o batrana. Am trecut si eu prin genul asta de probleme, stiu cat de urate pot fi dar mi-au trecut si de aceea primul instinct este sa le spun sa stea linistiti ca o sa treaca si, asa cum zicea Tudor Chirila, "mai da-o-ncolo frate ca sunt mii ca ea (sau el)". Ma abtin sa dau astfel de sfaturi pentru ca oricum nu ar ajuta persoana respectiva. Oricum nu ma va crede si nu va intelege. Cea care iubeste intotdeauna va crede ca cel pe care il iubeste este cea mai frumoasa fiinta de pe pamant. Asta pana isi da seama ca de fapt nu este asa, iar defectele gasite incep sa para din ce in ce mai monstruoase pana orice sentiment frumos dispare. In general asta este schema unei relatii, prin problemele astea trebuie sa treci singur ca sa iti dai seama in final ca exista si alte lucruri in viata decat durerile de cap cauzate de iubire. Daca ti-o va spune altcineva nu il vei putea crede. In legatura cu iubirea...cred ca iubirea asta intre doua persoane este o chestie amplificata mult prea mult. Adica...de cand au descoperit oamenii poezia au cantat despre iubire si dupa atatea mii de ani in care omenirea a idealizat iubirea intre doua persoane este normal ca ea sa fie privita de noi toti ca fiind scopul suprem in viata. Ca exemplu, samuraii, ei aveau ca principal scop in viata onoarea si pastrarea ei si ar fi facut orice pentru asta, asa cum unii oameni ar face orice pentru iubire. Alt exemplu este religia sunt unii oameni fanatici, pentru care credinta este absolut totul si nu pot sa vada dincolo de ea... ceea ce vreau sa spun este ca in realitate iubirea nu are importanta care ii este data. Numai ca, de-a lungul timpului vorbindu-se atat despre ea, am idealizat-o, in mintea noastra ea insemnand acum mult mai mult decat este ea in realitate. Multi dintre noi asteapta sa ii loveasca o iubire ca-n filme desi nu fac nimic ca sa faca o astfel de iubire sa existe. Trebuie intai sa stii sa te vezi pe tine, sa te caracterizezi obiectiv, iar daca reusesti sa faci asta o sa-ti dai seama ca tipul ala desteapt, frumos si bogat nu prea are de ce sa se uite la una ca tine. Trebuie sa stii sa-ti vezi lungul nasului chiar si atunci cand visezi anumite lucruri. Pentru ca altfel nu o sa ti le poti indeplini. Oamenii simt nevoia sa se amageasca cu ceva frumos, oamenii trebuie sa spere in ceva ca sa poata trece prin viata. Si de aceea multi viseaza la o iubire ca in filme, cred in ea, o asteapta, in felul asta problemele pe care le au nu ii mai afecteaza atat de rau. Desigur ca vor exista si oameni care vor gasi acea dragoste pe care o viseaza. dar sunt cel putin la fel de multi cei care nu o gasesc. Situatia asta se aseamana mult cu proverbul "vrabia malai viseaza". este frumos sa visezi dar este la fel de frumos si mult mai bine sa-ti traiesti viata in timp ce visezi, sa stii sa profiti si sa te bucuri de ea. Cand vei reusi cu adevarat sa faci asta iti vei da seama ca de fapt dragostea nu este un lucru atat de important pe cat credeai si ca viata iti pune la dispozitie multe chestii cel putin la fel de frumoase, care te vor face la fel de fericit. Totul este sa poti sa vezi aceste lucruri. sa nu fii dintre cei care vad numai scopul lor si nu mai vor sa se uite in stanga si in dreapta.
...cel mai important este sa stii sa vezi. Deci, nu mai caut nimic, nu mai vreau nimic... Va pup, eu, cea plina de intelepciune (cel putin zilele astea)
Si totusi există iubire Si totusi există blestem Dau lumii, dau lumii de stire Iubesc, am curaj si mă tem.
Si totusi e stare de veghe Si totusi murim repetat Si totusi mai cred în pereche Si totusi ceva sa-ntâmplat.
Pretentii nici n-am de la lume Un pat, întuneric si tu Intrăm în amor fără nume Fiorul ca fulger căzu.
Motoarele lumii sunt stinse Retele pe căi au căzut Un mare pustiu pe cuprins e Trezeste-le tu c-un sărut.
Acum te declar Dumnezee Eu însumi mă simt Dumnezeu Continuă lumea femeie Cu plozi scrisi în numele meu.
Afară roiesc întunerici Aici suntem noi luminosi Se ceartă-ntre ele biserici Făcându-si acelasi repros.
Si tu si iubirea există Si moartea există în ea Imi place mai mult când esti tristă Tristetea, de fapt, e a ta.
Genunchii mi-i plec pe podele Cu capul mă sprijin de cer, Tu esti în puterile mele, Desi închizitii te cer.
Ce spun se aude aiurea, Mă-ntorc la silaba dintâi, Prăval peste tine pădurea: Adio, adică rămâi.
Si totusi există iubire Si totusi există blestem Dau lumii, dau lumii de stire Iubesc, am curaj si mă tem.
Adrian Paunescu
luni, 12 aprilie 2010
E ora 23: 00...nu prea am somn....cu toate ca am avut o zi obositoare... ma gandesc la el... Cine este EL? Astept cu nerabdare , sa-l cunosc mai bine... :) M-am indragostit?!
Ia-mi gandurile in palma si mangaie-le pana vor tacea.
1. Am astupat cu un sarut groapa adanca in care am fost impinsa. 2. Am stat singura in umezeala, si mi s-a tocit degetul de cat te-am batut pe umar (sa te intorci spre mine). 3. Mi-am crestat in piele schema castigatoare, si apoi am fost intrebat daca m-am impiedicat de m-am zgariat in halul asta. 4. Am reinventat pasiunea pentru urat ca sa poti dormi in siguranta. 5. Am inchis ochii ca sa pot gresi. 6. M-am ascuns de lucruri ca sa ma pot gandi la fiinte. 7. Am incercat sa ma conving ca raul e bine. 8. I-am urat pe cei pe care-i iubesc, ca sa nu mi se consume iubirea. 9. Am tacut cand trebuia sa fug. 10. Am trait singura, cu cineva. 11. Am refuzat sa fiu adult ca sa pot iubi ca un copil.
Am primit de la Maria leapșa asta. Am reușit să îmi fac timp să creionez (cu luciditate) un crochiu. Vă place sau nu, asta sunt. Cum mă știți sau cum nu mă știți.
Postări
