CE SINGURA....

Ce singură mă regăsesc în mine,
precum copacul bântuit de brume
când tremură a frunzăriri postume
sub scoarţa ce-n picioare încă-l ţine!

Aş vrea să scriu, dar nu ştiu ce anume
mi-a spulberat dorinţa prin ruine.

În cofa mea îs gânduri prea puţine:
o plasmă tulburată, fără nume.

Mă strânge-n braţe reci - mugur de piatră -
cu sărutări de umbre întomnate
pe-orbecăiri palpând din vatră-n vatră
ceva pierdut demult - prin vremi plecate...

Câinele nopţii în surdină-şi latră
că lacrimile toate-i sunt uscate.

You make me feel like....

Senzatii....

Sunt atatea lucruri la care nu vreau sa renunt pentru nimic in lume. Nu vreau sa le uit, nu pot sa le ignor. Ne ghidam toata viata dupa altii, incercand sa ne implinim visurile marete. Insa cele mai marunte lucruri sunt poate si cele mai importante...datorita lor viata are o aroma diferita in fiecare zi.

Little things that i love


Caldura si familiaritatea patului meu, cand ma intorc acasa dupa o zi lunga de munca.

Scartaitul zapezii si o bataie buna cu bulgari...

Senzatia care o traiesc, cand ma trezesc dintr-un cosmar. Am parte de cateva secunde bune, de confuzie totala, pana sa-mi dau seama ca a fost doar un vis.

Ma amuz teribil atunci cand suna telefonul, iar la capatul celalalt e cineva, la care tocmai ma gandeam.
(asta in cazul in care nu e vorba de seful meu)

Ador sentimentul care ma copleseste atunci cand reusesc sa le ofer celorlalti exact ceea ce isi doresc.

Cand dupa o noapte istovitoare, deschid ochii si, simt mirosul unui mic dejun imbelsugat.Inceputul unei zile perfecte...cel putin din acest punct de vedere.

Bateria telefonului e pe terminate , si totusi reusesc sa transmit ceea ce vroiam, inchei conversatia si ajung sa-l pun la incarcat inainte de a se inchide.

Senzatia care o am atunci cand ma trezesc dimineata buimacita de cap convinsa ca e zi de lucru, ca trebuie sa ma pregatesc cat mai repede, ca iar am intarziat, si apoi realizez ca de fapt e weekend.

Atmosfera pe timp de vara dupa o mica ploicica.

Linistea deplina.

Un castron cu supa fierbinte pe vremuri friguroase.

Prezenta, atingerea lui.
Cand sunt extrem de somnoroasa, captiva intre vis si realitate, iar el vine si ma acopera cu patura nu inainte de a-i simti caldura.

Posibilitatea de a fi eu insami.

Nu pot sa ma schimb si ba....

In dimineata asta prietenul meu mi-a spus ca sunt o minte sucita: ba ca vreau, ba ca nu vreau, ba ca vin, ba ca nu vin. Nu sunt hotarata si pace! Ar face bine sa se obisnuiasca ptr ca eu nu pot trai prea mult fara mine.
Treaba sta cam asa: se spune ca pe o insulita micuta traia un scorpion si o broscuta. si la un moment dat, la orizont a aparut un val urias[ca tot is la moda inundatiile] care ameninta sa inghita mica lor casa. Asa ca speriati de pericolul iminent, si-au facut bagajele si s-au hotarat sa isi paraseasca insulita.

Numai ca aparu o problema: scorpionul, desi mai firav si mai usor decat broscuta, nu stia deloc sa inoate. Asa ca isi lua sapca in cap si merse la broscuta si ii spuse pe un ton umil si milogitor:" tu! nu ma duci si pe mine in spate pana la tarm?"

Broscuta, cand il vazu si auzi, incepu sa tremure. si ii raspunse:" crede-ma pe cuvant ca te-as duce, da` mi-e foarte frica de tine ca o sa iti folosesti acul ca sa ma omori..."

"Nu fii proasta, tu! cum sa te ucid? ca daca te omor pe tine, in timp ce ma duci spre tarm, mor si eu. Si crede-ma ca nu imi prea place sa mor." Auzind cuvintele astea mieroase si pline de logica, broscuta puse botul. Si il lasa pe scorpion sa i se urce in spate si isi incepura drumul.

Pe cand sa se apropie de mal, scorpionul isi flexa dintr-o data coada si acul lui penetra pielea broscutei asa cum cerneala penetreaza aceasta creta eliberand venin in trupul ei. Speriata, broasca se intoarse spre scorpion si ii zise:

"Bine ba! Mno amu ii bine ca m-ai ucis? Nu te inteleg. Stiai ca daca faci asa ceva, o sa murim amandoi. De ce ai facut-o?"

"Apai fata draga nu fii trista fiin`ca e pacat, stiam ce va urma, da` tu trebuie sa intelegi ceva: eu sunt scorpion... si nu ma pot schimba... si nici abtine..." si incepura sa se scufunde cum se scufunda leonardo in Titanic....

apropo, a aparut Titanic 2. si este o replica inteligenta si la care nu m-as fi asteptat deloc!" looks like history is repeating itself"....

Ghici ce?! Plec pe Marte :))

Astronomii americani au descoperit o exoplanetă cu dimensiune apropiată de a Pământului şi care ar prezenta condiţii pentru a susţine viaţa, potrivit France Presse.

Botezată Gliese 581g, exoplaneta are o temperatură care permite păstrarea apei în stare lichidă la suprafaţa scoarţei sau în apropiere de aceasta, au explicat cercetătorii. O exoplanetă este o planetă care orbitează în jurul unei stele, alta decât Soarele, arată AFP.

Dacă descoperirea oamenilor de ştiinţă va fi confirmată prin alte măsurători, Gliese 581g ar fi cea mai asemănătoare cu planeta pe care trăim, dintre toate exoplanetele descoperite până în prezent. Steaua sa, Gliese 581, se află în galaxia noastră, Calea Lactee, la aproximativ 20 de ani-lumină de Pământ (n.r. valoare unui an-lumină este de 9.460 miliarde de kilometri).

"Faptul că am putut descoperi această planetă atât de repede şi aproape de sistemul nostru solar demonstrează că astfel de exoplanete ar fi numeroase", a declarat Steven Vogt, profesor de astronomie şi astrofizică la Universitatea California din Santa Cruz şi unul dintre coautorii studiului.Dimensiuni apropiate de cele ale Pămâtului

Gliese 581g are o masă de 3,1 până la 4,3 ori mai mare decât cea a Terrei, iar raza sa este de 1,2 - 1,5 ori mai mare ca a planetei noastre, a arătat Paul Buttler, de la Departamentul pentru Magnetism Terestru al Carnegie Institution din Washington.

Gliese 581g pare să fie o planetă stâncoasă, cu o gravitaţie la suprafaţa scoarţei asemenea Pământului şi care orbitează steaua în 36,6 de zile.

Potrivit astronomilor, o exoplanetă este "potenţial locuibilă" când permite existenţa vieţii. Cu toate acestea, nu înseamnă că oamenii ar putea locui aici. Printre cele mai importante caracteristici care ar face o planetă locuibilă se numără prezenţa apei în stare lichidă şi a unei atmosfere, au mai explicat oamenii de ştiinţă.

Din primele estimări făcute de aceştia, temperatura care se înregistrează la suprafaţa Gliese 581g, care nu este expusă în permanenţă stelei sale şi nici întunericului din spaţiu, variază între -31 de grade Celsius şi -12 grade Celsius.

Exoplaneta Gliese 581g a fost descoperită după 11 ani de observaţii cu telescopul observatorului spaţial Keck din Hawaii, situat la 4.145 de metri altitudine.
Mi-a placut art....:) Subscriu:
NUMA 20 ANI LUMINA?!!!WOW!!! deabea astept sa plec acolo sa scap de voi.:D

Leapsa... :)

Am preluat de pe blogul Criss-ei (Cris-Mary) o leapşă care mi se pare destul de interesantă şi pe care vreau să o transmit mai departe prietenilor care citesc acest blog şi această însemnare.

* Dacă eram un anotimp …eram iarnă
* Dacă eram o lună … eram noiembrie
* Dacă eram o zi a săptămânii … eram duminică
* Dacă eram o parte a zilei … eram după amiaza, cu odihnă binevenită, relaxare sau plimbare
* Dacă eram un animal marin … aş fi fost Pisică de mare
* Dacă eram un animal de uscat … eram leu sau tigru bengalez
* Dacă eram o virtute … aş fi fost înţelegerea….sau răbdarea !
* Dacă eram o planetă … aş fi fost Jupiter
* Dacă eram un lichid … eram râu de munte, cu apă rece şi proaspătă
* Dacă eram o piatră … eram safir deoarece aduce noroc la bani, prosperitate, fericire, dragoste, detaşare, bucurie, fidelitate, prietenie
* Dacă eram un metal … eram “iute” ca oţelul
* Dacă eram o pasăre … aş fi fost vultur, dar nu “pleşuv”

* Dacă eram o plantă … eram Filodendron
* Dacă eram o stare a vremii … eram toamnă (vânt, ploaie, uneori soare)
* Dacă eram un instrument muzical … eram o vioară
* Dacă eram un sentiment… probabil că eram iubire
* Dacă eram un sunet … eram sunetul unui fluier de soc
* Dacă eram un cantec … eram “Je ne regrette pas rien”
* Dacă eram un film … eram “Sweet november”, evident
* Dacă eram un serial … eram “Pistruiatul”
* Dacă eram un oras … eram, totuşi, Bucureşti
* Dacă eram un gust … eram dulce-acrişor
* Dacă eram o aroma … eram de vanilie
* Dacă eram o culoare … eram roşu
* Dacă eram un material … probabil că eram in
* Dacă eram o parte a corpului … eram inima (am o inimă “mare”):-)
* Dacă eram un drog … nici nu vreau să mă gândesc
* Dacă eram un accesoriu … nu-mi place să fiu doar “accesoriu”, aşa că mă abţin !

* Dacă eram o expresie a feţei … eram zambetul
* Dacă eram o materie … eram informator, pardon, informatică !
* Dacă eram un personaj de desene animate … eram Popeye Marinarul (îmi place spanacul, parol !)
* Dacă eram o formă … eram pătrat (nu vă gândiţi la….cap :-))

* Dacă eram un număr … eram 18
* Dacă eram o maşină … eram o Toyota….sau un Mitsubishi ! :-))
* Dacă eram o haină … eram tricou

Asta a fost leapşa preluată !
Completaţi cu răspunsurile voastre spaţiul de după punctele de suspensie.

Astenie de toamna...

Iarasi trec printr-o perioada cind imi simt viata ca pe un glont care-mi suiera pe linga timpla. Nu ma omoara, dar nici nu prea ma lasa sa traiesc normal. Scot capul din transeu, il bag la loc. Mai atac, mai inaintez, mai am victorii de duzina. Merg tiris inainte. Si, cumva, am ajuns nici sa nu mai intereseze obiectivele stabilite de generali, cucerirea redutelor si alte prostii. Mi-a intrat un soi de spaima in oase, un stres - inexplicabil, uneori - ca nu mi-am terminat treaba, ca mai am o groza de lucruri de rezolvat, chiar si atunci cind frec menta. Nu ma mai intereseaza sa cistig bani, glorie, sa am realizari mari ori mici si mijloci, materiale ori spirituale, ci doar timp liber in care sa stau sa ma uit fara vreo grija, ore in sir, la bec. Ca la razboi, telul meu e sa scap...


Nene,
Te iubesc metodic, egal, eficace,
De la pupa la prova cu tot cu catarg,
Ca matelotul cuminte ce spala puntea pe branci
Fara sa vada in larg.
Imi pare rau ca nu sunt intotdeauna (sau mai mereu) incantata de hoinareala.

AZI E ZIUA MEA......:)

E ziua mea. Împlinesc 19 ani. Ba nu, Mai mult. 20. Sau… mai mult. 2010-1988= 22. Hm. Binişor de tot. Da` nu-i rău, Merg înainte. Bastonul e încă în cui, de cârjă n-am nevoie, mucii nu-mi fac cravată.

Nu ştiu ce să-mi doresc de ziua mea. Niciodată nu mi-am dorit ceva ieşit din comun: sănătate, sporuri, linişte. Dar anul ăsta vreau ceva material, pe lângă cele spirituale, deşi pentru nevoile mele pare ieşit din comun, de aceea mă şi exprim tern, pentru că nici nu ştiu dacă e bine sau nu să-mi doresc aşa ceva de ziua mea.

I-am cerut LUI ca şi cadou şi mi-a zis că am probleme la telecabină să cer aşa ceva fix de ziua mea. Am vorbit cu o colegă de la muncă şi a zis că-s dereglata. I-am zis unui prieten şi a făcut doi ochi cât două faruri de basculantă MAN. Le-am zis şi alor mei şi s-au uitat aşa de lung la mine de parcă se dădu timpul înapoi si se aflau la Maternitatea din Braila, cu cucuruzul de 1 kil 900 în braţe.

Numai bunicul meu m-a înţeles şi mi-a arătat ceva asemănător cu ce-mi doresc eu, dar n-am îndrăznit să-i cer să-mi facă aşa ceva cadou de ziua mea, că no, nu se cade să ceri. Aşa ceva se cinceşte, fără să mai întrebi.

Nu ştiu ce să zic. Poate exagerez eu. Poate îmi doresc prea mult. Poate am probleme într-adevăr sus, la cutiuţa cu şanţuri, deşi în 22de ani am tot mansardat etajul la şcoli înalte. Never mind.

Deci îmi doresc de ziua mea… o BORMAŞINĂ.

Nu că-s retardata? Ce să fac eu cu o BORMAŞINĂ? Păi aş avea multe de făcut, chiar dacă obiectul muncii mele e departe de prezenta măgăoaie din discuţie. Şi nu vreau de oricare, ci DeWalt sau Makita, venită la pachet cu trusă de scule pro... Deci… se poate. Am avut nevoie de bormaşină vara asta de aproximativ 2345 de ori. Şi n-am avut pe ce pune mâna.

M-am resemnat.

Acum, de ziua mea, să văd care sare cu ceva de speţa asta? Hai, no, că nu-i de râs. Vă rog, abţineţi-vă. Mă mulţumesc şi cu un La mulţi ani!, dacă BORMAŞINA e dereglată.

O zi cu soare :D

Momente....

Revin in sfarsit dupa o lunga lipsa.... Zile pline cu mult de munca...mai sunt 3 zile pana se deschide magazinul si suntem in "priza", multa bataie de cap. Mi-ai dat seama ca exista un fel de ierarhie si aici: sefi, sefuti, fututi si pularimea....iertati-mi limbajul...hai sa-l pun pe seama oboselii

Acum mi-a venit in minte o jucarie draga din copilarie.Se numea HOPA MITICA.De o puneam in cap se intorcea automat in picioare.Mult am mai avut de lucru cu ea.Am studiat-o zile intregi si nu intelegeam de ce vroia numai in picioare?Era o papusica tare incapatanata,dar imi era tare draga.Imi zambea mereu.Dupa atatia ani i-as da un nume mai frumos,l-as numi DRAGOSTE.S-ar potrivi de minune cu HOPA MITICA.DRAGOSTEA rasare,asa cum HOPA MITICA vrea sa fie din nou in picioare,nu stii de ce rasare,nu stii de unde vine si ca si MITICA al meu,sta drept in fata ta si face ce vrea ea.Te invaluie cu caldura ei,de DRAGOSTE vorbesc nu de MITICA al meu si nu-ti da pace.Se deschide in fata ta ca o floare,te imbata cu vorbe frumoase si cand ti-e lumea mai draga face ce vrea ea,cum vrea ea ca si HOPA MITICA al meu.Poate ca cu HOPA MITICA m-as mai intelege,l-as tine in mana,dar cu DRAGOSTEA nu pot.Vine cand vrea si pleaca cand vrea.Ceea ce este trist ,este ca atunci cand este incapatanata ca MITICA si pleaca,uita sa zambeasca.Doamne cate lacrimi,cata durere.Invata-te DRAGOSTE sa zambesti ca MITICA,te rugam...

Cea mai elementara regula in dragoste e ... sa iubesti. Iubirea nu cere socoteala si nu contabilizeaza nimic. Nu iubesti o persoana pentru ca e intr-un fel sau altul, o iubesti pentru ca o iubesti si atat. Daca incepi sa cauti motive pentru care sa o iubesti deja iubirea e pierduta, si nu pentru ca nu ai gasi motive pentru care sa o iubesti, vei gasi cu siguranta.... dar tot la fel de multe vei gasi si ca sa nu o iubesti. In plus, dragostea are farmec atata timp cat e fireasca, iar o intrecere de genul care ofera mai mult mi se pare exagerata. In dragoste ceea ce se ofera trebuie sa fie total gratuit, fara nici o pretentie de a primi ceva in schimb... Si daca asta inseamna ca in anumite cazuri doar o persoana iubeste, trebuie sa stim un lucru si anume ca nimeni nu ne-a promis ca viata asta e perfecta si frumoasa.... Daca ar fi asa, nu ar mai fi razboaie, nu ar mai fi violenta, nu ar mai fi lacrimi si s-ar iubi toti la fel de mult.... Dar din pacate traim intr-o lume care nu e perfecta.... Avem insa cel mai mare dar din viata asta acesta e dragostea..... Si dupa parerea mea cea mai elementara regula in dragoste nu e sa fii iubit ci sa iubesti, mult si neconditionat.... Asa vad eu dragostea, dar s-ar putea sa gresesc... in fiecare zi, trecem sau nu ...un test...al iubirii adevarate..cea care nu e conditionata de nimic, mai ales de cantitate.... Si oricum, daca nu dam tot ce avem in iubire...cand vom da...intr-o alta viata? ...pentru cine pastram restul ? ...pentru cand ?....

si iar e cesul 22 si mie mi-e somn...noapte buna! hai, va pupa Jan...a

Venise vremea sa ma indragostesc
sa ma las pravalita de nesomn
pe o piramida de vise
sa-mi intind degetele tremuratoare
pe fata lucrurilor fara o pricina clara
si vantul cald al inimii
sa-mi spulbere soaptele spre luna
ca pe o tainica chemare... aceeasi intrebare: un singur barbat iti poate fi univers?!

Cand esti dezamagit (a)....

....insemna ca nu mai esti amagit(a), deci ca esti din nou in contact cu realitatea (la fel de valabil si pentru sinonimul sau, deziluzionat(a) – echivalentul iesirii din iluzie).

Deci in teorie, un lucru bun.. In practica, un lucru la fel de bun doar ca de data asta acest “bun” seamana mult mai mult cu un medicament amar si usor gretos decat cu o binefacere…

Nu vreau sa ma lungesc acum cu teoria mai mult decat este cazul, sunt convinsa ca fiecare a studiat partea asta de viata cu varf si indesat! Partea la care vreau sa fac referire in continuare este intrebarea de dupa: Cine este responsabil?

Fenomenul este de obicei urmatorul – avem situatia X care speram sa evolueze in situatia Y (n.r.: speranta poate lua de multe ori aspectul unei convingeri). Si uite-asa speri/esti sigur(a) ca va suna, ca va veni, ca se va tine de promisiune… Confruntati cu realitatea insa, ne dam seama ca situatia X trece prin toate literele alfabetului, mai putin prin cea pe care pariasem noi, si, conform regulilor jocului, pierdem intrega miza (de obicei emotionala). Raspunsul este deci foarte simplu – singurii responsabili in situatia unei dezamagiri suntem noi – noi cei care am confundat realitatea cu proiectiile, visele (sau visurile), ideile, povestile, filmele sau gargaunii personali.

Cum se traduce asta? Scurt pe doi, in faptul ca desi it feels damn good to blame it on the other person, matur si intelept este sa iti asumi responsabilitatea, sa iti inveti lectia, si sa treci mai departe! Si cam asta am incercat si eu sa fac in ultimele 5 paragrafe, motiv pentru care imi permit ca in ultimul sa derapez.

Daca citesti postul asta si stii ca e ceva ce ai promis ca faci si nu ai facut, primeste-l ca pe o dedicatie! [Finutz, nu? :) ]

P.S.: a nu se intelege ca cei care nu se tin de cuvant sunt niste inocenti care trebe lasati in pace – vezi paragraful anterior. Atata doar ca ei sunt responsabili pentru onoarea lor (daca mai exista asa ceva!), nu pentru dezamagirea provocata. Azi am fost dezamagita...but life's go one....:P

Despre iubire

Uneori cred ca sunt mai batrana decat o arat. E adevarat ca anumite semne fizice
au inceput deja sa apara (de exemplu fire de par alb si incheieturi care
scartaie...) dar buletinul zice ca sunt (inca) tanara.
Am amici care sunt suparati din cauza problemelor lor sentimentale si cand mi
se plang mie ma simt ca o batrana. Am trecut si eu prin genul asta de probleme,
stiu cat de urate pot fi dar mi-au trecut si de aceea primul instinct este sa
le spun sa stea linistiti ca o sa treaca si, asa cum zicea Tudor Chirila, "mai
da-o-ncolo frate ca sunt mii ca ea (sau el)".
Ma abtin sa dau astfel de sfaturi pentru ca oricum nu ar ajuta persoana
respectiva. Oricum nu ma va crede si nu va intelege. Cea care iubeste
intotdeauna va crede ca cel pe care il iubeste este cea mai frumoasa fiinta de pe
pamant. Asta pana isi da seama ca de fapt nu este asa, iar defectele gasite
incep sa para din ce in ce mai monstruoase pana orice sentiment frumos dispare.
In general asta este schema unei relatii, prin problemele astea trebuie sa treci
singur ca sa iti dai seama in final ca exista si alte lucruri in viata decat
durerile de cap cauzate de iubire. Daca ti-o va spune altcineva nu il vei putea
crede.
In legatura cu iubirea...cred ca iubirea asta intre doua persoane este o chestie
amplificata mult prea mult. Adica...de cand au descoperit oamenii poezia au
cantat despre iubire si dupa atatea mii de ani in care omenirea a idealizat
iubirea intre doua persoane este normal ca ea sa fie privita de noi toti ca
fiind scopul suprem in viata.
Ca exemplu, samuraii, ei aveau ca principal scop in viata onoarea si pastrarea
ei si ar fi facut orice pentru asta, asa cum unii oameni ar face orice pentru
iubire. Alt exemplu este religia sunt unii oameni fanatici, pentru care
credinta este absolut totul si nu pot sa vada dincolo de ea...
ceea ce vreau sa spun este ca in realitate iubirea nu are importanta care ii
este data. Numai ca, de-a lungul timpului vorbindu-se atat despre ea, am
idealizat-o, in mintea noastra ea insemnand acum mult mai mult decat este ea in
realitate. Multi dintre noi asteapta sa ii loveasca o iubire ca-n filme desi nu
fac nimic ca sa faca o astfel de iubire sa existe. Trebuie intai sa stii sa te
vezi pe tine, sa te caracterizezi obiectiv, iar daca reusesti sa faci asta o
sa-ti dai seama ca tipul ala desteapt, frumos si bogat nu prea are de ce sa se
uite la una ca tine. Trebuie sa stii sa-ti vezi lungul nasului chiar si atunci
cand visezi anumite lucruri. Pentru ca altfel nu o sa ti le poti indeplini.
Oamenii simt nevoia sa se amageasca cu ceva frumos, oamenii trebuie sa spere in
ceva ca sa poata trece prin viata. Si de aceea multi viseaza la o iubire ca in
filme, cred in ea, o asteapta, in felul asta problemele pe care le au nu ii mai
afecteaza atat de rau.
Desigur ca vor exista si oameni care vor gasi acea dragoste pe care o viseaza.
dar sunt cel putin la fel de multi cei care nu o gasesc.
Situatia asta se aseamana mult cu proverbul "vrabia malai viseaza". este frumos
sa visezi dar este la fel de frumos si mult mai bine sa-ti traiesti viata in
timp ce visezi, sa stii sa profiti si sa te bucuri de ea.
Cand vei reusi cu adevarat sa faci asta iti vei da seama ca de fapt dragostea nu
este un lucru atat de important pe cat credeai si ca viata iti pune la
dispozitie multe chestii cel putin la fel de frumoase, care te vor face la fel
de fericit.
Totul este sa poti sa vezi aceste lucruri. sa nu fii dintre cei care vad numai
scopul lor si nu mai vor sa se uite in stanga si in dreapta.

...cel mai important este sa stii sa vezi. Deci, nu mai caut nimic, nu mai vreau nimic... Va pup, eu, cea plina de intelepciune (cel putin zilele astea)

Totusi, iubirea....

Si totusi există iubire
Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.

Si totusi e stare de veghe
Si totusi murim repetat
Si totusi mai cred în pereche
Si totusi ceva sa-ntâmplat.

Pretentii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric si tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.

Motoarele lumii sunt stinse
Retele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeste-le tu c-un sărut.

Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrisi în numele meu.

Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminosi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-si acelasi repros.

Si tu si iubirea există
Si moartea există în ea
Imi place mai mult când esti tristă
Tristetea, de fapt, e a ta.

Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu esti în puterile mele,
Desi închizitii te cer.

Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.

Si totusi există iubire
Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.



Adrian Paunescu

E ora 23: 00...nu prea am somn....cu toate ca am avut o zi obositoare... ma gandesc la el... Cine este EL? Astept cu nerabdare , sa-l cunosc mai bine... :) M-am indragostit?!




Ia-mi gandurile
in palma
si mangaie-le
pana vor tacea.


Prea ma dor
gandurile
peste urma ta.

What is love...?

Vrei să şti când e DRAGOSTE şi când nu…?

Palmele ţi-au transpirat, inima-ţi bate puternic, şi răsuflarea ţi s-a oprit în piept?

Nu e Dragoste, e Plăcere.

Nu poţi să-ţi desprinzi ochii şi mâinile de pe cel drag?

Nu e Dragoste, e Poftă.

Îl doreşti pentru că ştii că este acolo?

Nu e Dragoste, e Singurătate.

Eşti acolo, pentru că partenerul vrea să fi?

Nu e Dragoste, e Loialitate.

Îi asculţi confesiunile, deoarece nu vrei să-l răneşti?

Nu e Dragoste, e Milă.

Eşti acolo pentru că te sarută şi te ţine de mână?

Nu e Dragoste, eşti de Neîncredere.

Eşti împreună cu el doar pentru că privirea lui/ei te face să tresari un pic?

Nu e Dragoste, e Infatuare.

Îi ierţi greşelile pentru că ţii la el/ea?

Nu e Dragoste, e Prietenie.

Îi spui că la el/ea te gândeşti toată ziua?

Nu e Dragoste, e Minciună.

Eşti dispus să dai lucrurile tale preferate pentru că el/ea să se simtă bine?

Nu e Dragoste, e Caritate.

Inima ta e plină de durere atunci când el/ea este trist/ă?

Atunci e Dragoste.

Îi accepţi greşelile pentru că ele fac parte din felul ei/lui de a fi?

Atunci e Dragoste.

Plângi pentru durerea ei/lui chiar dacă el/ea este puternic/ă?

Atunci e Dragoste.

Ochii ei/lui îţi văd adevărata inimă, şi îţi atinge sufletul aşa de adânc că te doare?

Atunci e Dragoste.

Îi vei da inima ta, viaţa ta, moartea ta?

Atunci e Dragoste.

Acum, dacă Dragostea e dureroasă şi ne torturează, oare de ce iubim?

De ce Dragostea este tot ce căutăm în viaţă?

Această durere, această agonie, această tortură?

De ce?

Pentru că este…DRAGOSTE.

11 lucruri pentru dragoste

1. Am astupat cu un sarut groapa adanca in care am fost impinsa.
2. Am stat singura in umezeala, si mi s-a tocit degetul de cat te-am batut pe umar (sa te intorci spre mine).
3. Mi-am crestat in piele schema castigatoare, si apoi am fost intrebat daca m-am impiedicat de m-am zgariat in halul asta.
4. Am reinventat pasiunea pentru urat ca sa poti dormi in siguranta.
5. Am inchis ochii ca sa pot gresi.
6. M-am ascuns de lucruri ca sa ma pot gandi la fiinte.
7. Am incercat sa ma conving ca raul e bine.
8. I-am urat pe cei pe care-i iubesc, ca sa nu mi se consume iubirea.
9. Am tacut cand trebuia sa fug.
10. Am trait singura, cu cineva.
11. Am refuzat sa fiu adult ca sa pot iubi ca un copil.

Nu se poate! Ba se poate!

Unii insista sa-ti spuna ca “dom’le, nu se poate“. Si, in acest caz, ai doua variante: fie le arati piesa celor de la Directia 5 care spune ca se poate, fie le arati degetul din mijloc. Alegerea fiecaruia.

Gand bun ptr voi....

Iubirea n-are varsta, religii sau culoare
Priviti-o ca pe o floare, voi doi ii dati valoare
Si doar de voi depinde dac-o lasati sa creasca
Pliviti-o impreuna, ca ea sa infloreasca.
Si-i fascinant bobocul cand gingas se deschide....
Si viguroasa floarea cand soarele o cuprinde
In orice clipa din senin poate veni furtuna
DIntr-o gradina cu flori nimic sa nu ramana
Dar daca a voastra floare de voi e adapostita
Ea poate sa traiasca continuu inflorita,
Nu-i va pasa ca-n jur sunt spini sau e verdeata
Daca e bine prinsa ea va dura o viata......

Bărbat + Femeie = Prietenie ?

Un prieten de-al meu imi spunea ieri nişte chestii cam touching despre EGOISM… Chestii care m-au atins, pentru că m-am recunoscut într-una din “poveştile” lui. O binecunoscută poveste, care a fost, cândva, a mea, a ta, a noastră. “Povestea” lui mi-a trezit nişte amintiri ascunse pe undeva, prin suflet. Mi-a răscolit nişte amintiri şi m-a determinat să meditez asupra unei probleme care de muuult nu mi-a mai dat bătăi de cap.

Mă gândesc de ieri dacă poate exista o relaţie de pură prietenie între un bărbat şi o femeie. Mă gândesc… da, încă nu am găsit un răspuns! Nu ştiu, zău, nu ştiu dacă se poate. Cunosc multe cazuri în care s-a ajuns de la o simplă prietenie la un alt fel de relaţie. Cunosc, de asemenea, cazuri, în care cei doi iubiţi s-au despărţit, devenind cei mai buni prieteni. La varianta 1, dragostea odată destrămată nu a mai putut fi transformată în prietenia de dinainte; la varianta 2, prietenia nu excludea în totalitate sentimentul mai profund… de iubire.

Încet-încet ajung la concluzia că nu poate exista prietenie adevărată între un bărbat şi o femeie. Am avut mulţi prieteni de sex opus, dar la un moment dat am simţit altceva din partea lor, “mai mult”… Sau poate am simţit eu asta pentru ei, alteori!

Am întrebat nişte oameni care au renunţat la iubire şi au rămas prieteni dacă se mai iubesc în sensul acela… Mi-au spus că nu. Dar eu nu cred, pentru că eu nu am văzut relaţie mai frumoasă ca a lor. Se simte când doi oameni se iubesc… trist…

Încă nu am o concluzie. Vreau să aud păreri, cât mai multe păreri. Eu nu cred într-o prietenie sinceră între femei şi bărbaţi. Vreau să mă faceţi să mă răzgândesc sau să îmi întăriţi părerea.

Desenele copilăriei...

Intr-o zi de primavara ca asta, am căutat o poză pe net. Şi am găsit-o. Îmi era dor de ea, de fata din imagine… Sper că o recunoaşteţi, fetelor! Îmi amintesc cu mare drag cum o desenam pe asfaltul din faţa blocului… cu două codiţe, blonde, cu un breton cu cinci “colţişori”, cu nişte ochi mari, mari de tot… Cine o desena mai frumos? Păi era o fată, Elena, vecină cu mine, care tare frumos o mai desena! (eu eram pe locul 2)

Pe la ora 7 seara se auzea gura lu’ mamitoi (aka mama) strigând: “Geaninaaa, deseneee!” Dar să nu credeţi că doar gura lu’ maica-mea se auzea, nuuu! Imediat apărea mama lu’ Inu la geam, care, şi ea, tot despre aceeaşi “problemă” glăsuia. Numai că Inu era deja “inivitat” altundeva: la mine!!! Şi nu numai el, ci toţi copiii de la bloc. Pentru că eu eram mai “jmecheră”: aveam televizor color!!! Era o minunăţie pe atunci şi tare ne mai plăcea să ne uităm cu toţii la desene… Eram eu, Simona Toma (între timp căsătorită), Elena (plecată în Spania), Inu (electrician acum), Nicu (încă nu a terminat liceul, a rămas de vreo 3 ori)… Ce gaşcă de nebuni aveam!

Dar să nu credeţi că doar la Sailor Moon ne-am uitat, da, de unde! A urmat Kendy, Voltron, Mica Sirenă (aia blondă, nu Arielle), Captain Planet şi mulţi alţii. Astea erau desenele de pe TVR 1 de la 7 seara. Şi tare ne mai plăceau! Şi nu-mi mai aduc acum aminte acum ce desene ne mai plăceau în copilărie… erau multe, multe şi faine. Dacă vă mai amintiţi voi, aştept să-mi scrieţi… Ptr ca seman destul de bine cu ea la caracter, o sa o postez de fiecare data aici...:-)

Soare, muzica si HACCP... :))

Azi mi-am luat teme ptr acasa, trebuie sa-mi scriu HACCP-ul pe 6 zile si nu am nici un chef, acum n-am chef de aşa ceva....Daaaaar, na... Deci foarte, foarte busy. Am uitat sa va spun o chestie: hibridul dintre vulpe si sobolan de la mine din parc, chuhuahua boschetara care era sa ma muste pe 25 februarie 2010 si in multe alte dati anterioare, a reaparut din neant dupa vreo citeva saptamini.Azi a venit bucuros gudurandu-se la mine.

Am inceput si eu sa devin mai toleranta, sa inteleg de ce unii dintre vecinii mei il numeau, cu entuziasm, ciine. Ei bine, am descoperit ca e capabil de o imensa afectiune, de nebanuit pe vremea cind rinjea pofticios la bocancii mei. Pur si simplu sare de bucurie cind ma vede, se izbeste cu capul de picioarele mele, face tumbe etc. La scurt timp dupa "cearta" noastra, de m-a facut sa-l gonesc cu geanta, ma mir cum de nu s-a lasat cu bataie, a inceput sa-mi faca vizite, la scara. Urca scarile si ma asteapta la usa, ma insoteste prin cladire, dind dintr-un ciot de coada.

Trebuie sa-l mai imping cu piciorul prin crapaturi, pe sub scari, sa pretind ca nu-l cunosc, cind e vreun om prin preajma, sa nu ma fac de rusine. Se comporta de parca ar fi al meu. Oricum, e cea mai simpatica - si urita in acelasi timp - creatura pe care am vazut-o vreodata. Iti trebuie tupeu, nu gluma, pentru a-ti invinge teama ca, daca il mingai, ai luat de la el ciuma sau lepra. Eu mi-am invins-o. Mi-a devenit cu atit mai simpatic cu cit vorbesc aproape zilnic cu cite o persoana terorizata de muscatura de caine. Dar el, saracul, nu e capabil de asa ceva. La cum arata, ar ramine fara dinti, ca albina fara ac, in urma unui atac mai hotarit. De altfel, din acest motiv, cred ca nici nu risca sa manince. Nu-mi vine alta idee de hrana pentru el decit supa cu paiul. Cred ca traieste doar forta cimpului sau bioenergetic, dintr-o aura, cind neagra, cind roz.

Si ptr curiosi, nop...nimic nou :P...doar soare, muzica si HACCP. Au mai ramas doar 2 zile si plec din Baneasa...yupeeeeee! :D

O alta zi....

Azi, cînd să-mi iau un cărucior pentru a intra în Billa, am prins un schimb de replici între un puşti de vreo cincisprezece ani - care probabil o aştepta pe maică-sa să iasă din supermarket; şpilcuit, dintre ăia cu pantofi Puma în picioare, cu freză MTV etc. etc. - şi un aurolac - fără mamă pe care trebuie s-o aştepte; cu tenişi rupţi şi freză aranjată de bătaia vîntului etc. etc. - dintre cei care bîntuie în speranţa că se vor căpătui cu ceva de la cumpărători. O conversaţie amicală. M-am oprit, prefăcîndu-mă că mi s-au dezlegat şireturile. "În Italia?! Tu, băi?!", a fost întrebarea puştiului MTV, care mi-a atras atenţia. "Ce ştii tu? - a întrebat aurolacul, cu superioritate. Strîng bani ca să plec în Italia." "Nici nu ştii unde vine Italia!" "Ce ştii tu?!", a reluat zdrenţărosul, ca pentru sine.
Am intrat în Billa, cu gîndul la o salată inedită: ridichi, roşii, ouă fierte, ceapă, caşcaval şi, bineînţeles, salată verde. A ieşit o minunăţie. N-am reuşit să mănînc nici măcar jumătate din cît am pregătit. Apoi a venit Cristina şi am revăzut La strada lui Fellini. Efect covîrşitor, senzaţie de milă, dorinţă naivă de a ieşi pe stradă pentru a-ţi împărţi averea săracilor. Dacă o ai. Mai naşpa e că mai nimeni nu-i în stare să admită că ar avea vreo avere. Mai toţi oamenii pe care îi cunosc îţi vor spune că-s vai de capul lor, sînt campioni ai plîngerii de sine. Inclusiv eu. Ce am eu? Un calculator, care s-a stricat de vreo două ori, un lantic de aur, mostenire de la mama si cîteva cărţi. Însă - vorba Adelei, o colega de apartament, cu care stăteam de vb o data la o bere - "Băi, Geany, sunt oameni săraci, nu ca noi!".
Cristina a venit cu ideea că ar trebui să ne înscriem într-o societate umanitară. A calculat că numai din banii de pe creme, lunar, am putea face fericiţi cîţiva nenorociţi de pe stradă. "Aiurea! - au intervenit gîndurile mele. Nimeni nu poate trăi aşa, nimeni nu-i poate rezolva pe ăştia!".
Tot ea mi-a povestit că a avut un sentiment de neputinţă atunci cînd a văzut un copil în magazin plîngînd că vrea napolitane. "Lasă, că-ţi iau altă dată - i-a zis maică-sa. Acum n-avem bani." Şi mi-a mai spus Cristina: "Geany - scrie asta în jurnalul tău! -, dacă nu există o lume după moarte unde toată oamenii să poată mînca napolitane, viaţa asta nu are nici un sens". Citez aproximativ.
Ce ştiu eu?! Imi revine in memorie imaginea unui aurolac pe care l-am întîlnit în Bucureşti, prin februarie. Aşteptam vînzătorul să-mi prepare o shaorma. Eram hămesita de foame, după o zi de munca în care nu mîncasem nimic. La coadă, aurolacul ţinea 2 lei în mînă. Savura din priviri fiecare bucăţică de carne tăiată pentru prepararea shaormei. Şi acum mă urmăreşte remuşcarea că nu i-am dat 5 lei să-şi ia şi el una. Aş adăuga la raiul Cristinei măcar o shaorma. Colac pe pupaza...azi am imprumutat un amic banii mei de chirie, I have a bad feeling... :)) ah, urata vreme, ploua de dimineata...stii ce-mi lipseste?! Caldura, confortul iubirii, sa ma cuibaresc la piepul cuiva cand afara e furtuna si la tv doar un film vechi, stiri sau meci... Pe unde esti Nemo?! O sa apuc sa scriu despre tine?!...mai sunt 4 luni din asa zis-ul meu jurnal "In cautarea lui Nemo..." :) He, he...si daca nu, continuam o luna, doua, trei... :P

"CAND DRAGOSTEA VORBESTE, VOCILE TUTUROR ZEILOR PAR A FI ADORMITE IN ARMONIA RAIULUI" W. SHAKESPEARE

Stii ca esti in 2010 atunci cand....

1.Motivul ptr care nu pastrezi legatura cu familia ta este ca nu au e-mai.
2.Ai o lista de 15 numere de telefon ptr cei 3 membri ai familiei tale.
3.Opresti masina in fata casei tale si suni pe celular sa vezi daca e cineva acasa.
4.Afli mai multe bancuri prin e-mail decat prin viu grai.
5.Cand te deconectezi de la internet ai o senzatie groaznica, de parca te-ai fi despartit de cineva iubit.
6.Te trezesti si te conectezi la internet inainte de a-tifi baut cafeaua.
7.Pleci de acasa fara celular, obiect pe care nu l-ai avut in primii 20 de ani ai vietii tale si cand realizezi ca l-ai uitat te intorci panicat sa-l iei
8.Cand intri in clasa ptr prima data, boboc fiind si dai mana cu ei pe care ii intalnesti acolo esti intrebat imediat asl pls
9.Bunica te roaga sa-i trimiti un jpg al tau ca sa-si poata crea un scree saver.
10.Cand citesti toate astea, dai din cap si razi :P

Sunt ultimele vorbe si priviri...
Ramas-a cerul doar deasupra mea,
Inchipuirea-si face loc flamanda
s-atinga tot ce n-a putut afla
Tot ce-am stiut se pierde-n amintire.
De-ai sa ma intrebi daca imi este bine,
imi voi zidi cetati de spini in jur
ca sa nu stii nicicand unde m-ascund
si ca imi este inca dor de tine...



"Iubirile pierdute:amagiri care odata dureau"
Fanus Neagu

Bine am revenit!

Back in Bucharest... M-am trezit din somn (orele 4) cu urmatoarea fraza in cap: ce mai! o viata fara dragoste este asemenea unui an lipsit de primavara... Trei zile minunate acasa...fratele meu, Marian, a venit din Italia ptr a petrece impreuna sarbatoarea Invierii... am o familie...nu minunata, mai mult de atata... Ieri am fost in Brailita, un cartier marginas din Braila. Sunt zeci de secte acolo. Cei mai rai sunt bezpopovii (fara popa). Rusii molocani= se hranesc numai cu lapte, moloco=lapte. Ducibilii ii gatuie pe muribunzi ca sa le ia pacatele. Sunt incredintati ca-i ajuta astfel sa se duca direct in rai. O fac din mila sau contra cost. Batranii pun bani de-o parte, sa aiba cu ce plati in ceasul pe care singuri si-l socotesc plecarii dincolo.
CANTEC: - De s-ar muri de urat,
Eu de mult eram pamant.
Nu l-am gasit pe Nemo nici la mine acasa...inca te caut... si nu ma las pana nu te gasesc :)

Paste Fericit!

NENE IEPURILA
Am avut o zi de toti Dumnezeii, dar gata... mă simt mai bine. Oricum, vine o sarbatoare mare asa ca inspira-expira... văd peste (aproape) tot în online, pe site-urile ziarelor, unde pleacă vedetele de Paşte sau prin blogosferă, pe unde pleacă bloggerii de Paste.. înafară de ăia care stau acasă.

Eu una nu stau acasă, de vreo 3 ani numesc Bucurestiul"acasa"... O să fac Paştele la Braila cu nişte prieteni de familie, împreună cu ai mei. Mâine dupa-masa plec, o să revin în oraş luni.. cred. Să aveţi un Paşte minunat toţi cei care mă citiţi, multă sănătate şi împliniri! Paste Fericit!

Intotdeauna este dificil, si pentru cel care asteapta si pentru cel care este asteptat; si pentru cel care simte si pentru cel care nu poate sau nu vrea sa simta. Este greu oricum ai da-o, iar ironia este ca rolurile se inverseaza fara sa iti dai seama de cele mai multe ori, cam cum a patit-o si Scarlett de altfel. Din victima te trezesti vanator, din agresat agresor, din obiect al adoratiei adorator infocat…

Romanul si greva RATB....

A fost cea mai tare pacaleala de 1 aprilie din viata mea! Sa astept 335 la 5: 00 dimineata si 335 ioc! :)) Ca e dreptul lor sau nu sa protesteze nu ma intereseaza....puteau macar sa anunte. Dar nu ma mai mira nimica in tara asta. Fiecare face ce vrea si cum il taie capul. Chiar nu ii interseaza de atatia oameni care merg la munca???? Astazi am respectat prescriptia doctorului: 45 minute de mers pe jos...........................la prima ora!!!!!!!!!! 1)Nu toata lumea isi permita sa ia taxiul pana la munca.Nu toti avem salarii nete de 2400 lei ca sa avem de unde bani de taxi .
2)Greva nu e niciodata "spontana",hai sa nu ne mai ascundem dupa deget!
3)Daca cei de la RENEL sau APA NOVA opresc curentul si apa toti sarim cu gura pe ei,de ce RATB sa aiba alt regim?Nu este platit tot din banii nostri?
4)Hai sa facem toti greva,sa vedem daca celor de la RATB le convine sa nu mai aiba mancare , apa, curent , magazine... Hai sa facem si noi greva si sa nu mai mergem cu RATB-ul macar o saptamana (aia care putem)...
Masini sunt, biciclete la fel, metroul nu face greva in acelasi timp cu RATB-ul (sau cine stie).
Macar o saptamana, sa vada ca se poate si fara ei...
Ce ziceti va bagati?
Mama ma-sii de soarta, vb lui M.Badea:"Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul!"

Cinematograful...

Braila, nu are cinematograf. Dar a avut pe vremuri.Era,in afara de fotbal si scaldatul vara, cam singura distractie a noastra cand eram copii(rublele,pinga,peitzu’,biba si “tubermanele” nu se pun).Arhiplin era intotdeauna,mai ales la filmele indiene cand ne calcau in picioare babele sa ajunga sa-si ia bilete.Ba chiar erau tiparite si bilete fara loc,”pe scari”.Programul era de doua cicluri de film pe saptamana:luni-miercuri si joi-duminica.Numai despre film se vorbea in oras(atunci era oras),toata lumea mergea la premiera mult asteptata de luni,ce sa mai zic,era principalul subiect de discutie intre noi.Eram obsedati de filme.Adultii in schimb,daca scapau filmul din prima zi sau nu vazusera afisul si nu stiau ce film ruleaza,veneau “intre blocuri”,unde ne jucam noi,sa vada macar despre ce ii filmul din oras.Daca ne vedeau ca ne jucam cu sabiile facute din lemn era clar ca ii un film istoric,daca ne vedeau cu pistoalele stiau ca 100% ii un western,daca observau ca bateam un copil gras stiau ca ii seria cu Piedone.Cand ne alergau baietii era film indian.Singurul lucru din “epoca de trista amintire” de care imi pare rau ii cinematograful!Oricum,am inteles ca la nivel national au cam disparut cinematografele,nu numai in Braila.S-au facut cazinouri, restaurante...pacat!

The first cut is the deepest

Candva...Am tipat si am sarit in sus de fericire...Am trait din dragoste...Am iertat greseli de neiertat!!!Am facut multe lucruri din impuls...Am fost deceptionata de persoane care credeam ca nu vor face asta niciodata!!Am zambit atunci cand inima imi plangea...Am facut juraminte eterne...Am plans ascultand muzica si privind fotografii...Am dat telefoane doar pentru a asculta o voce...Am fost indragostita de un suras...Am confundat sentimente...S-a intamplat sa gresesc drumul dar am mers mai departe...M-am simtit singura intre o mie de persoane...Doar pentru ca imi lipsea o singura persoana...Am tremurat de nervi...Am tipat de fericire... Nimeni nu ma cunoaste cu adevarat.Tot ce se stie sunt doar aparente. Cand rad nu inseamna si ca mi-e bine...la fel cand plang...nu inseamna ca imi merge rau...Daca sunt zile cand ma prefac ca nu vad minciunile...Si cred anumite cuvinte, o fac ori din dragoste ori din indiferenta... Chiar daca ma intorc intr-un anumit loc sau la o anumita persoana ...cu siguranta am ceva de castigat si in plus am motivele mele pentru care fac asta...Au fost momente cand am plans... dar mi-am dat seama ca nu trebuie sa regret nimic...Viata merge inainte si eu la fel...Si inca ceva...Un om nu se schimba.Doar isi dezvolata anumite calitati sau defecte care le avea inainte.DAR NU SE SCHIMBA NICIODATA !!!

Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul...

Psst! Psst!... Te-ai săturat să te trezeşti luni dimineaţa şi să te duci la serviciu? Simţi c-ai ajuns la capătul răbdărilor să te tot cheme doamna la şcoală şi să-ţi spună că ăla micu' priveşte pe pereţi la ora de mate şi îşi bate colega de bancă? Te-ai săturat să faci piaţa, să duci gunoiul, să speli vasele, să suporţi aglomeraţia şi mîrlănia controlorilor din tramvai, să priveşti emisiunea "Surprize-Surprize", s-aştepţi calificarea echipei de fotbal a României la Mondiale? Vrei un loc spaţios, curat şi îngrijit, cu iluminare nocturnă, cu pază 24 de ore din 24, cu servicii complete de întreţinere, cu locuri de parcare generoase, cu alei aerisite, mărginite de bănci şi copaci, cu grupuri sanitare igienice şi personal calificat care îţi răspunde la toate problemele tale?... "Psst!... Vrei servicii funerare de calitate? Vino la Eternity Memorial! Acum... Pentru toate întrebările tale există un singur răspuns: Cimitirul Municipal Constanţa!"

Ce-am văzut pe www.cimitirul.ro mi s-a părut, iniţial, că e glumă. După ce-am citit motto-ul dintre ghilimelele de mai sus, am deschis repede secţiunea "Despre noi", ca să văd cine-s autorii poantei. Am găsit o pagină "în lucru" şi o poză cu un tip care bate cuie într-un sicriu. Am revenit la pagina de start şi m-am convins că totul e pe bune. Administraţia Cimitirului Municipal Constanţa ne oferă, copiind mult visatul model occidental, un "cimitir civilizat". După lectura generoasei oferte, am rămas cu mai multe nedumeriri. De ce i-ar trebui unui mort "iluminare nocturnă", "pază 24 din 24 de ore" sau "grupuri sanitare igienice"? Simplu. Personalul calificat al cimitirului m-a dumirit în celelalte secţiuni ale site-ului. Pentru că publicul-ţinţă al campaniei propuse de Eternity Memorial îl constituim noi, cei care ne purtăm zilele de azi pe mîine. Trebuie să recunoaştem că au fost nevoiţi să aleagă un segment de piaţă mai larg. Morţii cu morţii! Suportă mult mai uşor "political incorrectness"-ul situaţiei. Oricum, pentru a nu îi neglija întru totul, Eternity Memorial le rezervă "serviciile de toaletare post-mortem": "îmbălsămare" - fără alte precizări, bănuiesc că au un catalog din care poţi să-ţi alegi modelul favorit; "spălat, bărbierit" - în special pentru bărbaţi (interzis bărboşii!); "fardare, îmbrăcare" - în special pentru femei. Dacă n-ai apucat să te epilezi, asta e!; "urcare, coborîre la etaj" - dacă stai la bloc; "furnizare de sicrie şi alte accesorii" - a se vedea tot în catalog, în funcţie de sezon; "transport pe braţe la maşina mortuară şi de la maşina mortuară la locul înmormîntării" - în cazul în care ai visat la o înmormîntare romantică.

"N-am eu bani pentru o aşa moarte", poţi gîndi. Ei bine, te înşeli! După ce ai trăit bezmetic o viaţă, cu planuri şi obiective nerealiste, ai acum şansa să mori organizat, fixîndu-ţi un dead-line rezonabil, de care te poţi ţine pînă la capăt. Planifică-ţi moartea! "O înmormîntare este un eveniment care necesită multă pregătire şi organizare. " Eternity Memorial s-a gîndit la toate şi îţi dă şansa să-ţi eşalonezi bugetul prin "Planul funerar Eternity". Îţi poţi alege produsele şi serviciile dorite, cu rate în lei, pe o perioadă de 5 ani de zile, fără girant, chiar şi FĂRĂ AVANS. Doar cu buletinul. Formalităţile de la primărie, sanepid şi procuratură, actul medical constatator al decesului, certificatul decesului, concesiunea locului de veci, adeverinţa de înhumare - probleme, mă?! Stai fără grijă! Se ocupă Eternity Memorial, marcă înregistrată.

Minunate condiţii. Să mori de dragul lor, nu alta!

(din Suplimentul de cultură, nr. 9, 22-28 ianuarie 2005)

Prea multa munca la 21 de ani :)

Nu ştiu ce am, de vreo cîteva zile mă simt ca dracu' (chiar, de un vorba asta? Cînd spui "mă simt ca dracu'" ar fi de presupus că nu te simţi prea bine. Dar de ce s-ar simţi dracu' prost? Doar dacă nu-i merge vreo drăcovenie. Îmi şi închipui un drac nefericit, cu capul plecat, ros de griji pentru că lumea e din ce în ce mai bună. Şi-atunci înseamnă că, de fapt, cînd îi merge dracului nasol, totul e ok. Prin urmare, dacă mă simt ca dracu' însemnă că lucrurile merg bine. Numai cu drăcoveniile stau prost).

În primul rînd, mi-e somn mereu. Am ajuns să mă culc la 20 noaptea. De obicei, nu adorm înainte de 22. Dimineaţa aplic o veche tehnică de înveselire din copilărie: îmi fixez ceasul să sune pe la 4. Mă trezesc şi opresc soneria, iar pentru cîteva clipe mă invadează fericirea că mai am de dormit o juma de ora. Din nefericire, soneria dă trezirea şi la cainii din poiata de sub fereastra mea. . Probabil ăsta e şi motivul pentru care, din momentul în care aude ceasul meu, tresar înspăimîntati şi se apucă zelos să latre o oră întreagă, neîntrerupt. Eu ii acompaniez, în gînd, cu înjurături. I-aş omorî cu mîna mea. Mizez pe nervii mai slabi ai vecinilor. Cînd plec eu la serviciu, cainii tac mîlc. Probabil sunt leşinati în poiată. Asta e. O slujbă stresantă poate chiar şi să te ucidă.

Feng Shui....my ass.....

Azi dimineaţă, la cafea, am văzut pe Antena 1 o doamnă de treabă care explica o metodă extraordinară de armonizare cu spaţiul în care locuieşti - Feng Shui. Am ciulit urechile, pentru că tocmai e pe cale să apară la noi o carte de felul ăsta. Din cîte am înţeles eu, chestia ar sta în felul următor: spaţiul casei ajunge să corespundă unei anumite zone a corpului sau a spiritului nostru. Dacă nu-i armonie în cameră, trupul şi sufletul se fac varză. Cu alte cuvinte, dacă pui un scaun de-a-mboulea, poţi să-ţi buşeşti un rinichi. Masa aşezată fără simţul răspunderii te poate aduce la apoplexie etc. etc. M-am uitat împrejur şi mi-am dat seama că nu am un suflet prea mare. Ca şi cum mi-ar fi ghicit gîndurile, doamna Feng Shui a spus că dimensiunile spaţiului nu contează. Totul e să-ţi aranjezi cît mai Feng Shui camera. "În nici un caz, patul nu trebuie să fie aşezat paralel cu uşa sau în faţa ferestrei", a spus răspicat doamna. Asta-i! De-aia nu mă simt eu prea bine uneori. E drept că patul nu-i chiar în faţa ferestrei dar paralel cu uşa este. Acum sînt într-o mare dilemă: l-aş muta perpendicular pe uşă, dar nu o să pot să o mai deschid decît cu riscul de intra de-a curmezişul. O soluţie ar fi să intru în cameră, mut patul perpendicular, mă culc, iar a doua zi îl aşez la loc (cît sînt la serviciu, îmi pasă mai puţin de Feng Shui-ul de acasă). Dar cum mă duc noaptea la baie?!

Love is in the air...

Va spun din start ca nu sunt indragostita!!! Asa sunt eu :)) Nu iubesc un singur om, ii iubesc pe majoritatea celor care ma inconjoara, pe unii mai putin pe altii mai mult... iubesc tot ce-mi place, iubesc viata si pe cei care mi-au dat-o, iubesc viata de familie si pe cel care mi-o va darui, iubesc prietenii care-mi sunt aproape sau departe... iubesc vara care vine curand, imi iubesc munca uneori. Asa ca nu ma intrebati ce inseamna iubirea ptr mine, ca nu as sti sa va raspund. E o chestie mult prea generala si complexa si nu as vrea sa rezum totul la un rand, la un sms sau la un post in blog. Uite ca azi sunt hotarata sa nu scriu ce urasc ptr ca ptr unii e o zi speciala, ptr mine e una normala doar ca-mi expun iubirile pe blog :)) Dar vine ea ziua de maine si-mi golesc sufletul de nervi :P...hai va pup cu drag si plina de iubire...si... Iubiti-va mult ca eu va iubesc destul!!!

Barbatii astia....

Barbatii se impart in 5 categorii dupa 3 criterii.
Criteriile sunt: *bautura pe care o consuma;
*mijlocul de transport folosit;
*cu cine isi satisfac nevoile sexulale.
Categorii: 1. Whisky-Mercedes-amanta;
2. Coniac-masina statului-secretara;
3. Pepsi-Dacia personala-autostopista;
4. Ceai-Tramvai-nevasta;
5.Apa-talpa-laba :))

Despre mine, cu sinceritate

SUNT: unică și irepetabilă (ca toate ființele umane)
AŞ VREA: să nu devin vreodată meschină sau ipocrită
PĂSTREZ: Doar amintiri. Nu mă atașez de obiecte și nu colecționez.
MI-AŞ FI DORIT: Să am ochii albastri și să mă cheme altfel. Nu știu cum. Altfel. În timp, m-am obișnuit cu prenumele meu.
NU ÎMI PLACE: să fiu jignită sau suspectată de nesinceritate
MĂ TEM: (cel mai tare) de mine.
AUD: văd, simt. Am toate simțurile funcționale (Acum aud Paraziții, de la Adela din boxe… )
ÎMI PARE RĂU: când greșesc.
ÎMI PLAC: cărțile
NU SUNT: mincinoasă. Nici rea.
DANSEZ: numai în cazuri excepționale. Asociez dansul (meu) cu o potențială nenorocire care mi se poate întâmpla. Ultima dată când am dansat cu adevărat… Da, e superstiție… Și multă spaimă.
CÂNT: Rar, dar am ureche muzicală. Și voce. Cânt mult în gând…
NICIODATĂ : nu știi ce iți aduce ziua de mâine. Nici eu nu știu…
RAR: sunt pesimistă și nu găsesc nicio soluție.Extrem de rar.
NU SUNT ÎNTOTDEAUNA: veselă.
NU ÎMI PLACE DE MINE: când nu am simțul umorului. Mi se mai întâmplă…
SUNT CONFUZĂ: când nu primesc feed-back
AM NEVOIE: de libertate, încredere, atenție și tandrețe.
AR TREBUI: Să nu mai fiu atât de sensibilă la critici și reproșuri. Să mai schimb câte ceva pe ici, pe colo…