Cinematograful...

Braila, nu are cinematograf. Dar a avut pe vremuri.Era,in afara de fotbal si scaldatul vara, cam singura distractie a noastra cand eram copii(rublele,pinga,peitzu’,biba si “tubermanele” nu se pun).Arhiplin era intotdeauna,mai ales la filmele indiene cand ne calcau in picioare babele sa ajunga sa-si ia bilete.Ba chiar erau tiparite si bilete fara loc,”pe scari”.Programul era de doua cicluri de film pe saptamana:luni-miercuri si joi-duminica.Numai despre film se vorbea in oras(atunci era oras),toata lumea mergea la premiera mult asteptata de luni,ce sa mai zic,era principalul subiect de discutie intre noi.Eram obsedati de filme.Adultii in schimb,daca scapau filmul din prima zi sau nu vazusera afisul si nu stiau ce film ruleaza,veneau “intre blocuri”,unde ne jucam noi,sa vada macar despre ce ii filmul din oras.Daca ne vedeau ca ne jucam cu sabiile facute din lemn era clar ca ii un film istoric,daca ne vedeau cu pistoalele stiau ca 100% ii un western,daca observau ca bateam un copil gras stiau ca ii seria cu Piedone.Cand ne alergau baietii era film indian.Singurul lucru din “epoca de trista amintire” de care imi pare rau ii cinematograful!Oricum,am inteles ca la nivel national au cam disparut cinematografele,nu numai in Braila.S-au facut cazinouri, restaurante...pacat!

The first cut is the deepest

Candva...Am tipat si am sarit in sus de fericire...Am trait din dragoste...Am iertat greseli de neiertat!!!Am facut multe lucruri din impuls...Am fost deceptionata de persoane care credeam ca nu vor face asta niciodata!!Am zambit atunci cand inima imi plangea...Am facut juraminte eterne...Am plans ascultand muzica si privind fotografii...Am dat telefoane doar pentru a asculta o voce...Am fost indragostita de un suras...Am confundat sentimente...S-a intamplat sa gresesc drumul dar am mers mai departe...M-am simtit singura intre o mie de persoane...Doar pentru ca imi lipsea o singura persoana...Am tremurat de nervi...Am tipat de fericire... Nimeni nu ma cunoaste cu adevarat.Tot ce se stie sunt doar aparente. Cand rad nu inseamna si ca mi-e bine...la fel cand plang...nu inseamna ca imi merge rau...Daca sunt zile cand ma prefac ca nu vad minciunile...Si cred anumite cuvinte, o fac ori din dragoste ori din indiferenta... Chiar daca ma intorc intr-un anumit loc sau la o anumita persoana ...cu siguranta am ceva de castigat si in plus am motivele mele pentru care fac asta...Au fost momente cand am plans... dar mi-am dat seama ca nu trebuie sa regret nimic...Viata merge inainte si eu la fel...Si inca ceva...Un om nu se schimba.Doar isi dezvolata anumite calitati sau defecte care le avea inainte.DAR NU SE SCHIMBA NICIODATA !!!

Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul...

Psst! Psst!... Te-ai săturat să te trezeşti luni dimineaţa şi să te duci la serviciu? Simţi c-ai ajuns la capătul răbdărilor să te tot cheme doamna la şcoală şi să-ţi spună că ăla micu' priveşte pe pereţi la ora de mate şi îşi bate colega de bancă? Te-ai săturat să faci piaţa, să duci gunoiul, să speli vasele, să suporţi aglomeraţia şi mîrlănia controlorilor din tramvai, să priveşti emisiunea "Surprize-Surprize", s-aştepţi calificarea echipei de fotbal a României la Mondiale? Vrei un loc spaţios, curat şi îngrijit, cu iluminare nocturnă, cu pază 24 de ore din 24, cu servicii complete de întreţinere, cu locuri de parcare generoase, cu alei aerisite, mărginite de bănci şi copaci, cu grupuri sanitare igienice şi personal calificat care îţi răspunde la toate problemele tale?... "Psst!... Vrei servicii funerare de calitate? Vino la Eternity Memorial! Acum... Pentru toate întrebările tale există un singur răspuns: Cimitirul Municipal Constanţa!"

Ce-am văzut pe www.cimitirul.ro mi s-a părut, iniţial, că e glumă. După ce-am citit motto-ul dintre ghilimelele de mai sus, am deschis repede secţiunea "Despre noi", ca să văd cine-s autorii poantei. Am găsit o pagină "în lucru" şi o poză cu un tip care bate cuie într-un sicriu. Am revenit la pagina de start şi m-am convins că totul e pe bune. Administraţia Cimitirului Municipal Constanţa ne oferă, copiind mult visatul model occidental, un "cimitir civilizat". După lectura generoasei oferte, am rămas cu mai multe nedumeriri. De ce i-ar trebui unui mort "iluminare nocturnă", "pază 24 din 24 de ore" sau "grupuri sanitare igienice"? Simplu. Personalul calificat al cimitirului m-a dumirit în celelalte secţiuni ale site-ului. Pentru că publicul-ţinţă al campaniei propuse de Eternity Memorial îl constituim noi, cei care ne purtăm zilele de azi pe mîine. Trebuie să recunoaştem că au fost nevoiţi să aleagă un segment de piaţă mai larg. Morţii cu morţii! Suportă mult mai uşor "political incorrectness"-ul situaţiei. Oricum, pentru a nu îi neglija întru totul, Eternity Memorial le rezervă "serviciile de toaletare post-mortem": "îmbălsămare" - fără alte precizări, bănuiesc că au un catalog din care poţi să-ţi alegi modelul favorit; "spălat, bărbierit" - în special pentru bărbaţi (interzis bărboşii!); "fardare, îmbrăcare" - în special pentru femei. Dacă n-ai apucat să te epilezi, asta e!; "urcare, coborîre la etaj" - dacă stai la bloc; "furnizare de sicrie şi alte accesorii" - a se vedea tot în catalog, în funcţie de sezon; "transport pe braţe la maşina mortuară şi de la maşina mortuară la locul înmormîntării" - în cazul în care ai visat la o înmormîntare romantică.

"N-am eu bani pentru o aşa moarte", poţi gîndi. Ei bine, te înşeli! După ce ai trăit bezmetic o viaţă, cu planuri şi obiective nerealiste, ai acum şansa să mori organizat, fixîndu-ţi un dead-line rezonabil, de care te poţi ţine pînă la capăt. Planifică-ţi moartea! "O înmormîntare este un eveniment care necesită multă pregătire şi organizare. " Eternity Memorial s-a gîndit la toate şi îţi dă şansa să-ţi eşalonezi bugetul prin "Planul funerar Eternity". Îţi poţi alege produsele şi serviciile dorite, cu rate în lei, pe o perioadă de 5 ani de zile, fără girant, chiar şi FĂRĂ AVANS. Doar cu buletinul. Formalităţile de la primărie, sanepid şi procuratură, actul medical constatator al decesului, certificatul decesului, concesiunea locului de veci, adeverinţa de înhumare - probleme, mă?! Stai fără grijă! Se ocupă Eternity Memorial, marcă înregistrată.

Minunate condiţii. Să mori de dragul lor, nu alta!

(din Suplimentul de cultură, nr. 9, 22-28 ianuarie 2005)

Prea multa munca la 21 de ani :)

Nu ştiu ce am, de vreo cîteva zile mă simt ca dracu' (chiar, de un vorba asta? Cînd spui "mă simt ca dracu'" ar fi de presupus că nu te simţi prea bine. Dar de ce s-ar simţi dracu' prost? Doar dacă nu-i merge vreo drăcovenie. Îmi şi închipui un drac nefericit, cu capul plecat, ros de griji pentru că lumea e din ce în ce mai bună. Şi-atunci înseamnă că, de fapt, cînd îi merge dracului nasol, totul e ok. Prin urmare, dacă mă simt ca dracu' însemnă că lucrurile merg bine. Numai cu drăcoveniile stau prost).

În primul rînd, mi-e somn mereu. Am ajuns să mă culc la 20 noaptea. De obicei, nu adorm înainte de 22. Dimineaţa aplic o veche tehnică de înveselire din copilărie: îmi fixez ceasul să sune pe la 4. Mă trezesc şi opresc soneria, iar pentru cîteva clipe mă invadează fericirea că mai am de dormit o juma de ora. Din nefericire, soneria dă trezirea şi la cainii din poiata de sub fereastra mea. . Probabil ăsta e şi motivul pentru care, din momentul în care aude ceasul meu, tresar înspăimîntati şi se apucă zelos să latre o oră întreagă, neîntrerupt. Eu ii acompaniez, în gînd, cu înjurături. I-aş omorî cu mîna mea. Mizez pe nervii mai slabi ai vecinilor. Cînd plec eu la serviciu, cainii tac mîlc. Probabil sunt leşinati în poiată. Asta e. O slujbă stresantă poate chiar şi să te ucidă.

Feng Shui....my ass.....

Azi dimineaţă, la cafea, am văzut pe Antena 1 o doamnă de treabă care explica o metodă extraordinară de armonizare cu spaţiul în care locuieşti - Feng Shui. Am ciulit urechile, pentru că tocmai e pe cale să apară la noi o carte de felul ăsta. Din cîte am înţeles eu, chestia ar sta în felul următor: spaţiul casei ajunge să corespundă unei anumite zone a corpului sau a spiritului nostru. Dacă nu-i armonie în cameră, trupul şi sufletul se fac varză. Cu alte cuvinte, dacă pui un scaun de-a-mboulea, poţi să-ţi buşeşti un rinichi. Masa aşezată fără simţul răspunderii te poate aduce la apoplexie etc. etc. M-am uitat împrejur şi mi-am dat seama că nu am un suflet prea mare. Ca şi cum mi-ar fi ghicit gîndurile, doamna Feng Shui a spus că dimensiunile spaţiului nu contează. Totul e să-ţi aranjezi cît mai Feng Shui camera. "În nici un caz, patul nu trebuie să fie aşezat paralel cu uşa sau în faţa ferestrei", a spus răspicat doamna. Asta-i! De-aia nu mă simt eu prea bine uneori. E drept că patul nu-i chiar în faţa ferestrei dar paralel cu uşa este. Acum sînt într-o mare dilemă: l-aş muta perpendicular pe uşă, dar nu o să pot să o mai deschid decît cu riscul de intra de-a curmezişul. O soluţie ar fi să intru în cameră, mut patul perpendicular, mă culc, iar a doua zi îl aşez la loc (cît sînt la serviciu, îmi pasă mai puţin de Feng Shui-ul de acasă). Dar cum mă duc noaptea la baie?!

Love is in the air...

Va spun din start ca nu sunt indragostita!!! Asa sunt eu :)) Nu iubesc un singur om, ii iubesc pe majoritatea celor care ma inconjoara, pe unii mai putin pe altii mai mult... iubesc tot ce-mi place, iubesc viata si pe cei care mi-au dat-o, iubesc viata de familie si pe cel care mi-o va darui, iubesc prietenii care-mi sunt aproape sau departe... iubesc vara care vine curand, imi iubesc munca uneori. Asa ca nu ma intrebati ce inseamna iubirea ptr mine, ca nu as sti sa va raspund. E o chestie mult prea generala si complexa si nu as vrea sa rezum totul la un rand, la un sms sau la un post in blog. Uite ca azi sunt hotarata sa nu scriu ce urasc ptr ca ptr unii e o zi speciala, ptr mine e una normala doar ca-mi expun iubirile pe blog :)) Dar vine ea ziua de maine si-mi golesc sufletul de nervi :P...hai va pup cu drag si plina de iubire...si... Iubiti-va mult ca eu va iubesc destul!!!

Barbatii astia....

Barbatii se impart in 5 categorii dupa 3 criterii.
Criteriile sunt: *bautura pe care o consuma;
*mijlocul de transport folosit;
*cu cine isi satisfac nevoile sexulale.
Categorii: 1. Whisky-Mercedes-amanta;
2. Coniac-masina statului-secretara;
3. Pepsi-Dacia personala-autostopista;
4. Ceai-Tramvai-nevasta;
5.Apa-talpa-laba :))

Despre mine, cu sinceritate

SUNT: unică și irepetabilă (ca toate ființele umane)
AŞ VREA: să nu devin vreodată meschină sau ipocrită
PĂSTREZ: Doar amintiri. Nu mă atașez de obiecte și nu colecționez.
MI-AŞ FI DORIT: Să am ochii albastri și să mă cheme altfel. Nu știu cum. Altfel. În timp, m-am obișnuit cu prenumele meu.
NU ÎMI PLACE: să fiu jignită sau suspectată de nesinceritate
MĂ TEM: (cel mai tare) de mine.
AUD: văd, simt. Am toate simțurile funcționale (Acum aud Paraziții, de la Adela din boxe… )
ÎMI PARE RĂU: când greșesc.
ÎMI PLAC: cărțile
NU SUNT: mincinoasă. Nici rea.
DANSEZ: numai în cazuri excepționale. Asociez dansul (meu) cu o potențială nenorocire care mi se poate întâmpla. Ultima dată când am dansat cu adevărat… Da, e superstiție… Și multă spaimă.
CÂNT: Rar, dar am ureche muzicală. Și voce. Cânt mult în gând…
NICIODATĂ : nu știi ce iți aduce ziua de mâine. Nici eu nu știu…
RAR: sunt pesimistă și nu găsesc nicio soluție.Extrem de rar.
NU SUNT ÎNTOTDEAUNA: veselă.
NU ÎMI PLACE DE MINE: când nu am simțul umorului. Mi se mai întâmplă…
SUNT CONFUZĂ: când nu primesc feed-back
AM NEVOIE: de libertate, încredere, atenție și tandrețe.
AR TREBUI: Să nu mai fiu atât de sensibilă la critici și reproșuri. Să mai schimb câte ceva pe ici, pe colo…