Feng Shui....my ass.....

Azi dimineaţă, la cafea, am văzut pe Antena 1 o doamnă de treabă care explica o metodă extraordinară de armonizare cu spaţiul în care locuieşti - Feng Shui. Am ciulit urechile, pentru că tocmai e pe cale să apară la noi o carte de felul ăsta. Din cîte am înţeles eu, chestia ar sta în felul următor: spaţiul casei ajunge să corespundă unei anumite zone a corpului sau a spiritului nostru. Dacă nu-i armonie în cameră, trupul şi sufletul se fac varză. Cu alte cuvinte, dacă pui un scaun de-a-mboulea, poţi să-ţi buşeşti un rinichi. Masa aşezată fără simţul răspunderii te poate aduce la apoplexie etc. etc. M-am uitat împrejur şi mi-am dat seama că nu am un suflet prea mare. Ca şi cum mi-ar fi ghicit gîndurile, doamna Feng Shui a spus că dimensiunile spaţiului nu contează. Totul e să-ţi aranjezi cît mai Feng Shui camera. "În nici un caz, patul nu trebuie să fie aşezat paralel cu uşa sau în faţa ferestrei", a spus răspicat doamna. Asta-i! De-aia nu mă simt eu prea bine uneori. E drept că patul nu-i chiar în faţa ferestrei dar paralel cu uşa este. Acum sînt într-o mare dilemă: l-aş muta perpendicular pe uşă, dar nu o să pot să o mai deschid decît cu riscul de intra de-a curmezişul. O soluţie ar fi să intru în cameră, mut patul perpendicular, mă culc, iar a doua zi îl aşez la loc (cît sînt la serviciu, îmi pasă mai puţin de Feng Shui-ul de acasă). Dar cum mă duc noaptea la baie?!